Vulcanii Noroioși – Informații generale

Rezumat

Vulcanii noroioși din Buzău reprezintă un fenomen natural fascinant, rezultat din erupții reci de nămol și gaze minerale. Apa provenită din straturi adânci (la aproximativ 3000 de metri) se amestecă cu gazele din subsol, generând presiune și erupții care împing nămolul încărcat de minerale la suprafață. Rezultatul este un relief badland spectaculos, cu soluri crăpate în poligoane și șănțuri formate din scurgeri de nămol.

Fenomenul a atras atenția cercetătorilor încă din secolul al XIX-lea – vulcanii noroioși din zonă au fost observați prima oară în 1867 de geologul francez H. Cognand în timpul explorărilor petroliere, ulterior fiind descriși de Grigore Cobălcescu (1883) și Grigore Ștefănescu (1890). Pâclele Mari, alături de Pâclele Mici, au fost declarate monument al naturii încă din 1924, datorită importanței lor geologice și peisagistice. iar siturile din zonă – declarate monumente ale naturii încă din 1924 – fac acum parte din Geoparcul UNESCO „Ținutul Buzăului.”

Prezentare generală a celor patru situri:

• Pâclele Mici: Cea mai speculară zonă vulcanică. Aflat la mică distanță de Pâclele Mari, acest platou se remarcă prin densitatea extraordinară a vulcanilor noroioși, unde numeroase conuri mai joase și „fierbători” creează un „câmp de vulcani în miniatură”, oferind priveliști spectaculoase, mai ales la apus.
• Pâclele Mari: Cel mai vizitat areal, situat pe un platou arid, unde se găsește cel mai mare vulcan noroios din Europa, cu conuri active de 2-3 m.
• Fierbătorile de la Berca: Situate la marginea nordică a localității Berca, aceste formațiuni se găsesc printre dealuri împădurite, la circa 2 km deasupra satului, într-o zonă unde operează și instalații petroliere. Aici, două mici platouri vulcanice prezintă cratere cu nămol lichid care fierb constant, uneori cu țiței la suprafață, fiind ideale pentru cei pasionați de descoperirea fenomenelor naturale neamenajate. (nu există infrastructură turistică
• Vulcanii Noroioși de la Beciu: Amplasați într-o poiană izolată din comuna Scorțoasa (satul Beciu), aceștia se disting prin apariția sub formă de bălți clocotitoare de nămol, fiind cei mai activi din zonă. Deși zona este mică (sub 1 hectar), contrastul dintre vegetația verde din poiană și nămolul intens clocotitor oferă un peisaj unic și aproape meditativ.