Vulcanii Noroioși de la Beciu

✨ Scurtă Descriere

Vulcanii noroioși de la Beciu, numiți adesea și Fierbătorile de la Beciu sau Pâclele de la Beciu, reprezintă un sit spectaculos al fenomenului, situat într-o zonă izolată din comuna Scorțoasa (satul Beciu), aproape de limita cu comuna Beceni. Spre deosebire de Pâclele Mari/Mici, aici vulcanii apar sub formă de bălți clocotitoare de nămol, iar activitatea intensă de erupție include și țiței care iese la suprafață. Zona, de sub 1 hectar, se află într-o poiană verde, înconjurată de pășuni și păduri, contrastul dintre vegetație și nămolul însuflețit oferind un peisaj aparte. Situl face parte din Rezervația Naturală Vulcanii Noroioși, protejată încă din 1955, dar rămâne neamenajat turistic.

📜 Istoria Locației

Primele observații științifice date despre „pâclele de la Beca” au fost făcute încă în 1867 de francezul H. Cognand, iar ulterior zona a fost cunoscută local, fiind menționată în diverse documentări, deși a rămas relativ puțin vizitată până recent.

⭐ Importanța și unicitatea locației

Platoul de la Beciu se situează într-o mică depresiune (Depresiunea Policiori) între dealurile subcarpatice, la altitudine de ~300 m. Vulcanii de aici se manifestă aproape exclusiv sub formă de fierbători – aproximativ 40 de ochiuri de nămol, cu diametre variind de la câțiva zeci de centimetri până la 2-3 metri. Noroiul, mai fluid și apos decât cel din Pâclele Mari, formează lacuri clocotitoare, iar în centrul platoului se găsește o pojghiță subțire de nămol uscat, asemănătoare cu „saltelele” moi. Vulcanii de la Beciu aduc un plus de unicitate întregului ansamblu de vulcani noroioși din Buzău. Aici se observă cele mai frecvente și rapide erupții de nămol, cu bule care se unesc și creează efecte vizuale spectaculoase, uneori reușind să surprindă în câteva minute mai multe „explozii” decât la alte situri. Zona se distinge prin erupțiile cu nămol amestecat cu țiței, oferind o legătură directă cu zăcământul de hidrocarburi, iar izolarea sa asigură un cadru natural autentic, aproape meditativ.

🐉 Mituri și povești locale

Deși Beciu are mai puține legende proprii, folclorul din satele vecine (Arbănași, Beceni) a împrumutat povești din zona vulcanilor noroioși. Se spune că zgomotul fierberii este mârâitul balaurului îngropat sub Dealul Istrița, iar vechile denumiri precum „Borhoturile dracului” sugerează o origine demonică. O altă legendă relatează despre comorile ascunse ale lui Mihnea Vodă, blestemate să nu fie găsite, explicând fenomenul fierberii ca o protecție divină.

🗺️ Ce poate fi vizitat

Vizitatorii pot explora liber câmpul de fierbători, admirând ochiurile de nămol care clocotesc constant, cu bule care se unesc într-un spectacol natural. Pe platou se remarcă, de asemenea, conuri uscate acoperite de vegetație, șanțuri și micro-canioane sculptate de eroziune. Pentru pasionații de fotografie, textura variată și contrastul dintre nămol și vegetație oferă cadre deosebite, mai ales în lumina matinală sau la apus.

📍 Cum ajungeți acolo

Accesul la Beciu se face fie dinspre Pâclele Mari/Mici, fie dinspre comuna Beceni.

• Ruta prin Scorțoasa: De la Pâclele Mari, urmați drumul comunal DC190/DJ102F către satul Beciu – aproximativ 8 km asfalt, apoi ~3 km pe drum de piatră (DC97) care urcă dealul spre Arbănași.
• Ruta prin Beceni: Alternativ, puteți veni din comuna Beceni (DJ203K – Valea Slănicului) și urmați un drum local spre satul Arbănași, conectat cu DC97.
  Drumul de pământ este dificil după ploi; este recomandat un vehicul 4×4 sau parcurgerea unor segmente pe jos.
• Nu există parcare amenajată – opriți pe marginea drumului într-o zonă fermă.

🔎Lucruri de avut în vedere

• Drum și vreme: Drumul de piatră poate fi alunecos după ploi; dacă a plouat, lăsați mașina în Beceni și parcurgeți ultima parte pe jos.
• Echipament: Purtați bocanci impermeabili, haine potrivite pentru zone cu vegetație densă și luați apă și gustări, deoarece zona este neamenajată.
• Precauții: Fiți atenți la marginile bălților, testați terenul cu un băț și evitați apropierea excesivă de instalațiile petroliere.
• Grup: Este recomandat să mergeți în grup, deoarece semnalul GSM este slab și zona este izolată.

⏳Program de vizitare și taxe 

Fierbătoarele de la Beciu nu au program fix sau casă de bilete; accesul este liber și gratuit, pe propria răspundere. Se recomandă vizitarea pe timp de zi (ideal între răsărit și apus), deoarece vizibilitatea și siguranța sunt maxime. Iarna, condițiile pot fi dificile din cauza zăpezii și gheții.