CE ÎNSEAMNĂ UN GEOPARC UNESCO
Un Geoparc Internațional UNESCO este mai mult decât un simplu parc natural: este un teritoriu unitar, cu limite bine definite, în care patrimoniul geologic de importanță internațională este administrat printr-un concept de protecție, educație și dezvoltare durabilă. Faptul că un teritoriu primește statut de geoparc internațional recunoscut de UNESCO confirmă unicitatea și valoarea globală a resurselor sale naturale și culturale.
Caracteristicile principale ale unui geoparc UNESCO sunt:
- Conservarea patrimoniului: protejarea și valorificarea formațiunilor geologice, a peisajelor, a resurselor biologice și a siturilor culturale;
- Educație și cercetare: susținerea activităților de cercetare științifică, implicarea școlilor și a comunităților în programe de educație;
- Dezvoltare durabilă: stimularea economiei locale, în principal prin turism responsabil, meșteșuguri locale și proiecte antreprenoriale care păstrează și promovează identitatea locului;
- Implicații sociale: atragerea tinerilor, consolidarea infrastructurii, păstrarea și revitalizarea tradițiilor, a gastronomiei și a meșteșugurilor.
Aceste principii au ghidat și procesul de înființare a Geoparcului „Ținutul Buzăului” care, începând cu aprilie 2022, a intrat în Rețeaua Globală a Geoparcurilor UNESCO (GGN), alăturându-se astfel celor peste 170 de geoparcuri din întreaga lume.
ȚINUTUL BUZĂULUI – INIMA SUBCARPAȚILOR DE CURBURĂ
Localizare și Context
Geoparcul „Ținutul Buzăului” se întinde în zona de deal și munte din nord-vestul județului Buzău, pe o suprafață de peste 1000 km², incluzând 18 comune (Beceni, Berca, Bozioru, Bisoca, Brăești, Chiliile, Cănești, Colți, Cozieni, Lopătari, Mânzălești, Odăile, Pârscov, Pănătău, Scorțoasa, Sărulești, Valea Salciei, Vintilă Vodă). Este un teritoriu predominant rural, cu o populație de peste 40.000 de locuitori, majoritatea concentrată în satele răsfirate de-a lungul văilor Slănicului, Bălănesei, Sărățelului, Sibiciului și Câlnăului.
În 2020, a fost depusă candidatura oficială pentru statutul de Geoparc Internațional UNESCO. După vizita de evaluare a specialiștilor UNESCO în septembrie 2021, în aprilie 2022 a venit și decizia finală: Ținutul Buzăului a devenit al doilea geoparc UNESCO din România, după Țara Hațegului. Acest statut aduce recunoaștere la nivel mondial și obligă la menținerea standardelor de calitate, protecție și dezvoltare durabilă.
Peisajul Subcarpatic
Zona face parte din Subcarpații de Curbură, la contactul dintre Dealurile Buzăului și Munții Buzăului, fiind străbătută de râul Buzău și de afluenții săi. Relieful este unul variat, cu altitudini ce pot trece de 1000 m pe culmile Ivănețu și Breazău, dar și cu depresiuni joase, în care se află satele și cătunele mai mari. Această diversitate geomorfologică creează un peisaj spectaculos, în care se regăsesc:
- Dealuri împădurite și pășuni alpine;
- Platouri cu sare (Meledic, Lunca Slănicului);
- Conuri și mici vulcani noroioși, rezervații geologice unice;
- Ravene și chei săpate în gresii și marne.
Datorită poziției geografice la confluența a trei provincii istorice (Muntenia, Moldova și Ardeal), Ținutul Buzăului are și o diversitate culturală aparte, reflectată în obiceiuri, gastronomie și port popular.
PRINCIPALELE ATRACȚII DIN GEOPARC
Unul dintre cele mai populare fenomene naturale din Ținut este reprezentat de Focurile Vii, din apropierea satului Terca (comuna Lopătari). Aici, gazele naturale (în principal metan) ies la suprafață prin fisurile scoarței și se aprind, formând mici flăcări care ard întruna. Urcușul până la zona focurilor vii este o mini-aventură ce îți oferă o panoramă spectaculoasă asupra văilor și pădurilor din jur. Fenomenul a dat naștere la numeroase legende și credințe populare, localnicii atribuindu-i puteri magice și protectoare.
Vulcanii Noroioși din Ținutul Buzăului sunt, practic, semnătura geologică a zonei. Cei mai cunoscuți se află la Berca și Scorțoasa – Pâclele Mari și Pâclele Mici –, însă fenomenul vulcanilor noroioși poate fi observat și la Beciu sau la Policiori. Aceștia emit mici erupții de noroi, uneori însoțite de bule de gaz, și formează conuri de diverse dimensiuni, care se usucă și capătă aspectul unor peisaje selenare. Este un loc unic în Europa, unde poți vedea cum „fierbe” pământul sub picioarele tale, fără să te expui vreunui pericol.
În multe puncte din geoparc, formațiunile sedimentare păstrează cenușa pietrificată a unor vulcani preistorici, care au erupt în urmă cu mai bine de 10 milioane de ani. Această cenușă, bogată în particule de sticlă vulcanică și cristale, a fost purtată de vânt pe distanțe uriașe, iar în Ținutul Buzăului a rămas ca mărturie geologică importantă. În funcție de compoziție, poți vedea nuanțe de alb, verde, gri sau chiar roz, iar cercetătorii încă studiază proveniența exactă a acestor particule vulcanice.
Trovanții, cunoscuți și sub numele de „Babe” sau „Moși”, sunt formațiuni geologice misterioase, alcătuite din nisip cimentat. La Ulmet (comuna Bozioru), dar și în alte zone de pe teritoriul geoparcului, trovanții apar sub forme bizare: sfere, elipsoide, cilindri. Localnicii le-au atribuit povești fantastice, crezând că sunt ființe împietrite sau gazde ale unor spirite. Din punct de vedere geologic, trovanții s-au format în urma proceselor de sedimentare și erodare ce au avut loc într-o deltă preistorică.
Masivele de Sare (Platoul Meledic)
Platoul Meledic și împrejurimile sale (Mânzălești, Lopătari, Bisoca) ascund zăcăminte impresionante de sare, unii specialiști spunând că se numără printre cele mai mari din Europa. Dizolvarea sării în timp a creat forme de relief spectaculoase: doline, peșteri, lacuri sărate. Un exemplu de asemenea lac este Lacul Mare de pe platoul Meledic, cu apă dulce pe un fund de sare, o anomalie geologică fascinantă. În zonă, poți admira stalactite de sare, izvoare sărate și formațiuni modelate de natură în moduri surprinzătoare.
Chihlimbarul, rășină fosilizată a unor copaci preistorici, este o adevărată comoară a Ținutului Buzăului. În comuna Colți au existat nu mai puțin de 13 mici mine de unde se extrăgea chihlimbar, inclusiv varietatea roșie numită rumanit, foarte rară și apreciată la nivel mondial. Muzeul Chihlimbarului din Colți expune eșantioane în culori diverse (galben, negru, verde, portocaliu, roșu) și păstrează poveștile celor care, timp de generații, au căutat „aurul galben” în aceste locuri.
Dacă te atrage istoria misterioasă, îți vor plăcea așezările rupestre din zona Aluniș-Bozioru-Colți-Brăești. Săpate direct în stâncă, multe dintre ele par a fi fost locuite în antichitatea târzie, fie de comunități retrase, fie de monahi care căutau liniștea munților. Pe pereții de piatră există inscripții în alfabet chirilic, semne nedescifrate și picturi rudimentare. Locuri precum „Agatonul Nou” sau „Piatra Îngăurită” impresionează prin arhitectura arhaică și prin peisajul sălbatic din jur.
Fundul Unei Mări Preistorice
Acum zeci de milioane de ani, teritoriul Ținutului Buzăului se afla sub apă, fiind fundul unei mări (Paratethys). Retragerea și ridicarea reliefului au lăsat în urmă depozite marine, calcare cu fosile de moluște, scoici și corali. În zone precum Valea Slănicului, Niculești și Vintilă Vodă, poți găsi urme de viețuitoare marine fosilizate, semn că locul a fost cândva o întinsă câmpie abisală.
Urmele Erelor Glaciare
Ultimele trei mari ere glaciare, ce s-au încheiat acum aproximativ 12.000 de ani, au lăsat și ele amprente în relieful Ținutului: văi glaciare, blocuri de piatră cărate de ghețari și abandonate în locuri aparent neașteptate, dar și lacuri formate din topirea gheții. În unele puncte, s-au identificat șanțuri și firide erodate în stânci, pe care localnicii le numesc „urmele uriașilor”, alimentând noi legende despre străvechi creaturi fabuloase.
Peisajul Rural și Natura Sălbatică
O mare parte din farmecul geoparcului derivă din peisajul rural autentic și din abundența naturii sălbatice. Satele izolate, livezile, fânețele și pădurile adăpostesc o biodiversitate bogată (lup, urs, râs, diverse specii de păsări și reptile). La tot pasul vei întâlni oameni care încă își păstrează ritmurile de viață tradiționale, cultivând pământul și crescând animale în armonie cu mediul înconjurător.
CULTURA LOCALĂ, TRADIȚII ȘI MUZEE
Obiceiuri și Legende
De-a lungul secolelor, fenomenele naturale neobișnuite din zonă (focuri vii, vulcani noroioși, trovanți) au generat nenumărate povești și legende despre balauri, uriași, comori îngropate și duhuri misterioase. Astfel, Ținutul Buzăului a căpătat renumele de „tărâm al povestirilor”, unde realitatea geologică și imaginația populară se contopesc.
Muzeele din Geoparc
Pentru a-ți face o imagine de ansamblu despre Geoparc înainte să pornești în explorare, poți vizita colecțiile și muzeele tematice:
- Muzeul Chihlimbarului din Colți – găzduiește eșantioane variate de chihlimbar și povești despre mineritul tradițional.
- Colecția „Timpul Omului” (Mânzălești) – amenajată într-o fostă casă tradițională, ilustrează viața localnicilor în raport cu sarea, lemnul și piatra.
- „7 Locuri de Poveste” (Lopătari) – se concentrează pe legendele și poveștile fantastice din Ținutul Buzăului, de la balauri la spirite protectoare.
- „Muzeul Formelor” (Bozioru) – dedicat trovanților de la Ulmet, descrie modul în care aceste formațiuni geologice ciudate au apărut și ce semnificație culturală au.
- „Casa Timpului” (Valea Salciei) – reconstituie stilul de viață al familiilor din zona de deal și păstrează obiecte de uz casnic, costume populare, cărți bisericești și unelte tradiționale.
CUM AJUNG ȘI CUM MĂ DEPLASEZ ÎN ȚINUTUL BUZĂULUI
Acces Rutier
- Dinspre Brașov: pe DN10 (Brașov – Buzău), urmând valea Buzăului și oprind la Vernești, Cândești, Berca, până la Pătârlagele. De aici, drumuri județene se ramifică pe văile Slănicului, Sibiciului și Bălănesei.
- Dinspre București: pe DN2/E85, până la Buzău; de la Buzău se merge fie pe DN10, fie pe drumuri județene secundare (spre Beceni, Lopătari, Valea Salciei).
Acces Feroviar
Linia de tren 504 Buzău – Nehoiașu străbate județul de-a lungul râului Buzău, având stații și halte (Berca, Unguriu, Viperești, Pătârlagele, etc.). De la stații, poți continua călătoria cu autobuze locale, taxiuri sau mașini închiriate.
Infrastructura Turistică
- Cazare: în principal la pensiuni și case de oaspeți din comune precum Lopătari, Mânzălești, Colți, Berca, dar și la localnici care își pun la dispoziție camerele.
- Drumuri Comunale și Forestiere: o rețea relativ densă de drumuri comunale și forestiere leagă satele între ele, însă unele porțiuni pot fi dificil de parcurs în perioade ploioase sau iarna.
- Ghidaj și Centre de Informare: există centre de informare turistică la Berca, Bozioru, Lopătari și Mânzălești. Unele pensiuni și ONG-uri locale oferă servicii de ghidaj în teren pentru grupuri mai mari.
Perioada Recomandată pentru Vizită
Geoparcul poate fi vizitat în orice anotimp, însă primăvara și toamna sunt ideale pentru drumeții (temperaturi blânde, culori spectaculoase). Iarna, accesul poate fi îngreunat de zăpezi și drumuri impracticabile. Vara, zilele însorite permit explorări pe cont propriu, dar trebuie evitat soarele puternic la orele amiezii, mai ales în zonele lipsite de umbră (cum ar fi Vulcanii Noroioși).