Conform scurtului istoric al bisericii, aceasta a avut si are hramul „Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul” si este unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult crestine de pe teritoriul Romaniei, datand din anul 1274, fiind una dintre putinele biserici cu aceasta vechime in care se mai savarsesc sfintele slujbe. Biserica  este atestata documentar din 1351 si a functionat ca schit manastiresc, pana in anul 1871 cand a devenit biserica satului Alunis. Intre anii 1840-1850 s-a construit de catre sateni pridvorul Bisericii, din lemn care este asezat perpendicular pe Biserica sapata in stanca.

Biserica sapata in piatra, are forma de nava, cu tavan boltit. Absida altarului este mica, prevazuta cu Sfanta Masa, Proscomidiar, firide pentru vase cultice, precum si cu fereastra. Si naosul are fereastra, pentru iluminarea stranei cantaretului si pentru aerisire. Dimensiunile bisericii din piatra sunt: 8,80 m lungime, 4 m latime si 2,80 inaltime.
In anul 1870 s-a pus o catapeteasma din lemn de stejar, cu icoane din tabla de zinc, de catre ieromonahul Eftimie Ciolaneanu. Pridvorul-pronaos este impodobit cu picturi, tot pe tabla de zinc.
In apropierea Bisericii Alunis se afla inca trei chilii, sapate in stanca in care s-au rugat crestinii dovada fiind crucile si icoanele sculptate in piatra.

—————————–